2.Pentru învăţături greşite, idolatre, PREOŢII DE PRETUTINDENI să îşi ceară iertare, căci iată ce scrie in Biblie:” “Ceata preoţilor este ca o ceată de tâlhari care stă la pândă, săvârşind omoruri… (cu datini, surogate şi picturi iconate), da, se dedau la mişelii” (Osea 6/9)”

 3 .Domnilor Slujbaşi Domneşti din orice tară şi popor, cât nu este prea târziu, eliberaţi oamenii de sub dictatura banilor, idolilor, învăţăturilor formale, iconate, mortale

4 .Vor veni zile în care vom vrea să ne pocăim şi nu se va mai putea. “În acele zile, oamenii vor căuta moartea, şi n-o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei.” (Ap.9/6)

 5.“Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul. Să ne înălţăm inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând: “Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi… “(Pl. Ier.3/40-42)

6. Domnilor, dacă nu vă place rodul credinţei, pocăiţi-vă, altfel, veţi fi străpunşi de propriile fărădelegi, căci va fi “Vai de păstorii care nimicesc şi risipesc turma păşunii Mele, zice Domnul.

”
 1 . Pentru că toţi, purtăm în sânge vina răstignirii lui Isuss, să avem în noi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru că, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, ca Isus Hristos este Domnul. “(Filip.2/5-11) Să nu luăm ca de apucat credinţa, pocăinţa şi alte daruri Dumnezeieşti. Nu este om fără păcat, niciunul măcar nu este fără muşcătură de şarpe. Nu este nimeni care să nu aibă în sânge microbul bârfei, răutăţii, cârtirii, curviei, minciunii şi a celorlalte seminţe de scandal, suferinţe, nedreptăţi srise în Gal.5/20. Nimeni dintre noi nu poate trece Dincolo, prin Uşa,” filtrul” Isuss, cu aceste “comori înveninate”. Orice preot de pretutindeni, să renunţe la învăţăturile omeneşti şi să le arate spre Salvatorul Isuss, care a venit să nască din nou pe orice om, chiar plin cu un munte de păcate (Ioan, cap3)

2.Pentru învăţături greşite, idolatre, PREOŢII DE PRETUTINDENI să îşi ceară iertare, căci iată ce scrie in Biblie:” “Ceata preoţilor este ca o ceată de tâlhari care stă la pândă, săvârşind omoruri… (cu datini, surogate şi picturi iconate), da, se dedau la mişelii” (Osea 6/9)”

Oricărui păcătos să I se spună că este aşteptat de Isuss, aşa cum este strivit de povara greşelilor. Creatorul a iubit atât de mult lumea batjocorită de cel rău, că şi-a dat Viaţă, pentru ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. El a venit să ne golească de mizeria întunecimilor, pustiirilor, răutăţilor şi suferinţelor, pentru a ne umple cu Plinătatea Dumnezeirii, în care sunt tăinuite toate bunătăţile şi frumuseţile din Univers. Tot El este Păstorul şi Uşa care păzeste,respinge orice gând trimis de cel rău, căci în El nu este nimic din nimicitorul lumii acesteia. Stă scris în Romani, cap 7, ca numic bun nu locuieşte în omul adamic. Până şi cea mai bună fapta a omului este ca o cârpă mânjită de cel rău, dacă nu scoatem afară oaspetele nepoftit, căruia îi plătim chiria şi cu propria veşnicie… Prin scufundarea, prin botezul în moartea lui Isuss, scăpăm de inamicul public şi cosmic numărul unu, dăm afară infecţiile şi sursa tuturor relelor, pentru a-l primi să cârmuiască ,să locuiască Isuss, care este Totul Totului Tot. Din Dragoste pentru oamenii creaţi şi răscumpăraţi prin sângerarea lui Isuss, Tata ne vrea cu gelozie pentru sine. Indiferent cât de învinşi de păcat suntem. El ne iubeşte cu o iubire veşnică. Noi doar trebuie să-I dam pacatul,sa urâm păcatuirea, s-o rupem cu păgânătatea, să –L primim şi să credem în Isuss, în care este şi Credinţa lui Dumnezeu întrupata în El, dăruită nouă, tuturora, indiferent de vinovăţie. Să credem în Salvator, nu în minciunitor, căci noi avem ca tata pe diavol, scrie în Ioan 8/44. Să credem ce ne-a spus Isuss, căci despărţiţi de El nu putem face nimic bun. Dimpotrivă, dacă mergem pe mâna lui satan, păcatul ne dă târcoale ca un leu flămând care ne caută să ne înghită

 3 .Domnilor Slujbaşi Domneşti din orice tară şi popor, cât nu este prea târziu, eliberaţi oamenii de sub dictatura banilor, idolilor, învăţăturilor formale, iconate, mortale
“Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. Căci El zice: “La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” (2 Cor.6/1-2). Dumnezeu tine la creaturile Sale ca la Lumina ochilor Lui. Tata şi-a dat Viaţa (prin Isuss) pentru noi, ca noi să trăim mai mult decât biruitori, liberi, inteligenţi, deştepţi, nemanipulati, neminţiţi, neidolatri. Acum, când se apropie vremea de pe urmă, iată că rodul credinţei milenare este aproape să dea pe dinafară… Iată că “Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.” (Marcu 13/12).Ca să nu fim luaţi prin surprindere, iată, ce mai spun : “Vin zilele pedepsei, vin zilele răsplătirii… Şi aceasta din pricina mărimii nelegiuirilor şi răzvrătirilor tale.” (Osea 9/7). Oricine ai fi, preot, căpetenie, om de oriunde, “Aduceţi cu voi cuvinte de căinţa şi întoarceţi-vă la Domnul. Spuneţi-I: “Iartă toate nelegiuirile, primeşte-ne cu bunăvoinţă, şi Îţi vom aduce în loc de tauri, lauda buzelor noastre.” (Osea 14/2). Cum putem rămâne indiferenţi sau căldicei, faţă de o mântuire aşa mare, dăruită gratis de Isuss, fără bani şi fără plată, fără mătănii, picturi iconate, făcătoare de bani
4 .Vor veni zile în care vom vrea să ne pocăim şi nu se va mai putea. “În acele zile, oamenii vor căuta moartea, şi n-o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei.” (Ap.9/6)
Oamenii se vor duce la idolii lor muţi şi surzi să îi salveze, dar nu va fi posibil, căci Duhul Sfânt de care ne batem joc acuma, se va retrage. Harul dat de pomană, se va retrage, că nu-l băgăm în sama.În zadar vor zice munţilor şi stâncilor: “Cadeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului;” (Ap 6/16), căci toate “vor fi nimicite; spini şi mărăcini vor creşte pe altarele lor. Şi vor zice munţilor: “Acoperiţi-ne!”, şi dealurilor: “Cadeţi peste noi!” (Osea 10/8…” căci ţara a săvârşit o mare curvie, părăsind pe Domnul!” (Osea 1/2b).. Oricât se vor furişa de împăcare, pocăire, nimeni nu poate scăpa de acela care are ochii ca Para Focului. Am văzut pe Domnul stând pe altar. Şi a zis: ” că niciunul din ei nu va putea să scape fugind şi niciunul din cei ce vor scăpa nu va scăpa. De ar pătrunde chiar până în Locuinţa morţilor, şi de acolo îi va smulge mâna Mea; de s-ar sui chiar în ceruri, şi de acolo îi voi coborî.” (Amos 9/1-2)

 5.“Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul. Să ne înălţăm inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând: “Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi… “(Pl. Ier.3/40-42)

Omule, poporule, oricare ai fi tu, “… pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău!” (Amos 4/12) “… Vai de noi, căci am păcătuit!… Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăşi zile ca cele de odinioară! “(Pl. Ier. 3/16-21). Mi s-au stors ochii de lacrimi, îmi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe pământ, din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor şi pruncilor de tata leşinaţi pe uliţele cetăţii. Prorocii tăi ţi-au prorocit vedenii deşarte şi amăgitoare, nu ţi-au dat pe fata nelegiuirea, ca să abată astfel robia de la tine, ci ţi-au făcut prorocii mincinoase şi înşelătoare.” (Pl. Ier.2/11-14)” Căutaţi binele, şi nu răul, ca să trăiţi, şi ca astfel, Domnul Dumnezeul oştirilor să fie cu voi, cum spuneţi voi! Urâţi răul, şi iubiţi binele, faceţi să domnească dreptatea la poarta cetăţii; şi poate că Domnul Dumnezeul oştirilor va avea milă de rămăşiţele lui Iosif. De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul oştirilor, Cel Atotputernic: “În toate pieţele se vor boci şi pe toate uliţele vor zice: “Vai! Vai!” Vor chema pe plugar la jale şi la bocire pe cei ce fac jelanii pentru morţi. În toate viile va fi bocet, când voi trece prin mijlocul tău, zice Domnul. Eu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre şi nu pot să vă sufăr adunările de sărbătoare! Când Îmi aduceţi arderi de tot şi daruri de mâncare, n-am nicio plăcere de ele; şi viţeii îngrăşaţi pe care-i aduceţi ca jertfe de mulţumire, nici nu Mă uit la ei. Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul lăutelor tale! Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea, ca un pârâu care nu seacă niciodată! “(Amos 5/14 -24)

6. Domnilor, dacă nu vă place rodul credinţei, pocăiţi-vă, altfel, veţi fi străpunşi de propriile fărădelegi, căci va fi “Vai de păstorii care nimicesc şi risipesc turma păşunii Mele, zice Domnul.”

“De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul …(tuturora), împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: “Pentru că Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit şi nu v-aţi îngrijit de ele, iată că vă voi pedepsi din pricina răutăţii faptelor voastre, zice Domnul. Şi Eu însumi voi strânge rămăşiţa oilor Mele din toate ţările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în păşunea lor şi vor creşte, şi se vor înmulţi. Voi pune peste ele păstori care le vor paste; nu le va mai fi teamă, nici groaza, şi nu va mai lipsi niciuna din ele, zice Domnul.” (Ier.23/1-4). Domnilor Slujbaşi Domneşti, căpetenii de neamuri şi popoare, voi… aţi prefăcut judecata în otravă şi rodul dreptăţii, în pelin” (Amos 6/12b. “Iute, fără zăbavă, voi întoarce faptele voastre asupra capului vostru.” (Ioel 3/4b) Ascultaţi lucrul acesta, voi care mâncaţi pe cel lipsit şi prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară!… Vă voi preface sărbătorile în jale şi toate cântările în bociri pentru morţi, voi acoperi toate coapsele cu saci şi voi face toate capetele pleşuve; voi arunca tara într-o jale ca pentru un singur fiu, şi sfârşitul ei va fi ca o zi amară. Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului. Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi.” (Amos 8/4-12)