1. Acolo unde guvernantii nu trag haisa si fermierii au subventii si politici sanatoase,performantele sunt certe…Vacile sunt întreţinute în stabulaţie liberă şi hrănite din stoc cu, raţie unică. Mulsul se face mecanic de 3ori pe zi, la sala de muls. Iată câţiva indicatori de performanţăPerformanţe productive:· Producţia de lapte medie pe zi 32,9 pe fermă şi 36,2 kg pe vacă mulsă· Producţia totală de lapte pe zi: 53.110 kg – de la 1467 vaci mulse· Vârsta viţelelor la prima însămânţare: 12-13 luni când ating 400 kg· Retenţii placentare 3-4%· Mamite: frecvenţă joasă· Lapte conform standardelor europene: permanent· Rata de reformă anuală: 33 %

Performanţe de reproducţie:
· Efectiv total de vaci: 1556 capete, din care 157 înţărcate.
· Medie zile trecute de la fătare: 93 zile de negestație – service period.
· Rata depistării estrusului din fermă: 63% din grupa pentru IA
– Număr paiete per gestaţie: 2,7 doze la vaci şi 1,8 doze la viţele
· Intervalul mediu între două fătări consecutive, calving interval: 441 zile
Din 1310 vaci la muls, 635 sunt gestante, adică 48% și 242, adică sub 15% din total, încă neînsămânțate. Succesele economice se datorează, printre altele, nutriţiei fiziologice ale tuturor categoriilor de animale din fermă, dar şi atenţiei speciale care se acordă creşterii viţelelor şi managementul reproducţiei animalelor.
Managementul vacilor gestante
Vacile se înţarcă în mod obligatoriu atunci când ele se găsesc în cea de a 220 zi de gestaţie, indiferent de producţia ei de lapte, când se întroduce pe canalul sfârcului un ungvent antimicrobian pentru prevenirea mamitei. Înţărcarea se declanşează după mulsul de dimineaţă când vacile sunt scoase din lotul de muls şi duse pe păşune, unde timp de 4-5 zile sunt urmărite. Dacă ugerul se imflamează puternic, se fac tratamente cu antibiotice pe cale generală, dar şi local intramamar
Cu 3 săptămâni înainte de fătare, femelele gestante se grupează în boxe de 15-20 de vaci, libere, pe aşternut gros din paie. Vaca primeşte 3-3,5 kg de concentrate şi fân bun de graminee. Înainte de fătare femela este introdusă într-o boxă individuală de aproximativ 12-15 m.p. Imediat după fătare i se administrează 15-20 l de barbotaj. Nu se introduce nici un medicament intrauterin. La ficare vacă după ce fată, 5 zile consecutiv se face în mod obligatoriu termometria şi numai atunci când apare febra se intervine terapeutic. Retenţiile placentare constituie 3-4% dintr-un grupă de fătare şi de obicei se întâlneşte la vacile care fac gemeni şi fată mai devreme de date fiziologică normală. Pentru hrana, se gravitează în jurul fânului de lucernă, iarbă, semifân, tăieţei, melasă, siloz şi concentrate. Totul însumând 25 kg Substanţă Uscată.
Managementul creşterii viţeilor
Imediat după ce s-a născut viţelul este crotaliat (+ transponder) şi separat de mamă. El este introdus într-o cuşcă în aer liber, unde primeşte colostrul muls de la mamă, iar după aceea este alăptat de două ori pe zi cu 3-6 l de lapte integral. Această cantitate de lapte este completată după vârsta de 14 zile cu o cantitate minimă de concentrate, startăr’’, dar care creşte treptat ţin cantitate. Viţeii masculi sunt vânduţi la vârsta de 30 de zile de la fătare La vârsta de 40-45 de zile se introduce fânul de lucernă, iar înţărcarea se face la 85 de zile de la fătare. Tot atunci se scoate şi aşternutul din cuşcă şi se dezinfectează,
Un singur îngrijitor are norma de aproximativ 360 de viţeii pe an şi face toate activităţile de hrănire, îngrijire şi curăţenie.
De la cuşete viţeii sunt trecuţi apoi în grupe de câte 30 de indivizi pe boxă şi hrăniţi corespunzător, astfel că la vârsta de 12-13 luni viţelele ajung la aproximativ 400 kg şi se însămânţează artificial.
Supravegherea sanitară veterinară
În fermă se face supravegherea sanitară vetrinară a mamitelor subclinice, iar atunci când apare o infecţie cu staphilococus aureus, femela este trimisă la abator. Se fac vaccinările anuale obligatorii şi se monitorizează permanent statrea de sănătate a animalelor, prin măsuri de biosecuritate sanitare vetrinare.
Când vacile merg la sala de muls ele trec obligatoriu printr-o soluţie de Sulfat de cupru în concentraţie de 15% pentru prevenirea şchiopului. De două ori pe an, primăvara şi toamna, la toate vacile se face toaleta ongloanelor – din acest motiv, foarte puţine sub 3%, sunt şchioape.

2. Interacţiunile dintre nutriţie și performanţele de reproducţie ale vacilor cu producţii mari de lapte

Tendinţele economice în creşterea vacilor cu lapte solicita fermierul să devină mai eficient în toate aspectele producţiei de lapte. Principalii factori care contribuie la obţinerea de profituri sunt: nutriţia şi reproducţia vacilor, între care există o strânsă corelaţie. Pentru a menţine şi a spori nivelul producţiei de lapte marfa într-o fermă, vacile trebuie să fete la intervale de cca 12-13 luni. Ţinând seama de durata gestaţiei (285 de zile) şi de durata involuţiei uterine şi a anestrului după fătare (45-60 de zile), înseamnă că intervalul de timp în care femela trebuie să rămână gestanta după fătare este destul de scurt (20-40 de zile). Această perioadă se suprapune cu perioada producţiei maxime de lapte. Pentru vacile care fata primăvara, perioada de pregătire pentru o nouă gestaţie coincide cu perioada de trecere de la furajarea din stoc, cu furaje conservate, la hrănirea cu masă verde, ceea ce constituie un stres pentru organism. Nivelul producţiei de lapte şi stresul alimentar pot influenţa negativ funcţia de reproducere, concretizată prin lipsa manifestării căldurilor pe o perioadă mai lungă de timp (anestru după fătare) şi rate de fecunditate scăzute.
La rumegătoare, relaţia dintre nutriţie şi reproducţie este complexă, se găseşte sub controlul fermierului şi trebuie evaluată cu mare atenţie.

Cerinţele nutriţionale pentru susţinerea funcţiilor ovarelor, a fecundaţiei, nidaţiei şi gestaţiei timpurii sunt de 30-40 de ori mai mici, comparativ cu necesarul pentru întreţinere şi producţia de lapte. În cazul vacilor lactante, furajarea inadecvată în prima lună de la fătare, coroborata şi cu rezervele energetice proprii reduse
(depozite corporale de grăsime), are influenţe negative asupra reluării activităţii ovarelor după fătare şi a fecundităţii.
Cel mai important aspect al nutriţiei vacilor cu lapte îl constituie componenta energetică a raţiei (amidon, celuloză), care influenţează funcţia de reproducere. La vacile cu producţii mari de lapte, deficitul energetic al raţiilor în primele săptămâni de la fătare determina prelungirea intervalului de timp până la primul estru, scăderea fecundităţii, creşterea numărului de însămânţări per gestaţie şi prelungirea intervalului de timp de la fătare până la o nouă gestaţie. Bilanţul energetic negativ are consecinţe negative mai însemnate la vacile care sunt la a treia lactaţie (când producţia de lapte este maximă) şi la vacile bătrâne. După fătare, la vacile cu lapte se constată creşterea lentă a aportului energetic prin raţie datorită consumului mai redus de furaje, creşterea rapidă a producţiei de lapte şi creşterea consumului rezervelor proprii de grăsime, care poate conduce la tulburări de metabolism (acetonemie). S-a estimat că peste 80% dintre vacile cu lapte trec printr-un bilanţ energetic negativ în prima lună de lactaţie, deoarece cerinţele energetice pentru producţia de lapte nu pot fi asigurate numai prin aport alimentar. Slăbirea femelelor în prima lună de la fătare şi în timpul repausului mamar contribuie la scăderea fecundităţii şi la prelungirea intervalului de timp de la fătare până la o nouă gestaţie.
În vederea reducerii duratei şi amplitudinii bilanţului energetic negativ după fătare, se pot introduce în raţie surse suplimentare de grăsime (boabe de soia, grăsime animală protejată). Hrănirea suplimentară cu sortimente furajere bogate în grăsimi, îmbunătăţeşte şi performanţele de reproducţie. Administrarea sortimentelor furajere bogate în grăsimi reduce consumul de furaje, de aceea se recomandă numai după o lună de la fătare. Potenţialul genetic pentru producţia de lapte a vacilor a crescut foarte mult. Uneori există tendinţa furajării vacilor cu raţii bogate în proteină, în vederea susţinerii sau creşterii producţiei de lapte, dar aceasta conduită este asociată cu scăderea unor indici de reproducţie. Rumegătoarele pot compensa, într-o anumită măsură, aportul proteic mai redus al raţiilor, prin reciclarea în rumen a ureei care rezultă din metabolismul proteinelor. Vacile hrănite cu exces de proteine au nivele ridicate de uree în sânge şi în lapte, pH-ul uterin este scăzut şi, în consecinţă, fecunditatea este mai scăzută.

3.Elementele minerale au un rol foarte important pentru funcţia de reproducere a femelelor

Acestea sunt clasificate în macroelemente (calciu, fosfor, potasiu, sodiu, clor, sulf magneziu) şi în microelemente (fier, iod, mangan, zinc, seleniu, cupru, cobalt). Elementele minerale care influenţează funcţia de reproducere la vaci fac parte, în special, din grupa microelementelor (mangan, seleniu, iod, zinc, fier), dar şi carentele în calciu şi, mai ales în fosfor, afectează fertilitatea femelelor. Suplimentele minerale pot influenţa funcţia de reproducere la femele prin corectarea reacţiei mediului uterin, îmbunătăţirea fecundităţii, reducerea mortalităţii embrionare şi sporirea intensităţii manifestării estrului.
Tot ceea ce întreprinde fermierul pentru a mări consumul de furaje în primele două luni de lactaţie va determina îmbunătăţirea ratelor de fecunditate şi reducerea intervalului de timp de la fătare până la o nouă gestaţie. În primul rând, fermierul trebuie să grupeze vacile pe stări fiziologice, să le furajeze diferenţiat, asigurându-se o mai mare atenţie celor în repaus mamar (ultimele două luni de gestaţie) şi celor recent fătate. Al doilea aspect îl constituie raţiile furajere care trebuie alcătuite în aşa fel încât să asigure glucide uşor fermentescibile în rumen (concentrate), furaje fibroase şi proteine nedigerabile în rumen pentru a menţine sănătatea rumenului. În amestecurile de concentrate trebuiesc introduse suplimente vitamino-minerale specifice vacilor cu lapte.
Cheia menţinerii în limite normale a fertilităţii vacilor cu producţii mari de lapte este să vă asiguraţi că vacile nu sunt prea grase înainte de fătare, sunt hrănite cu raţii echilibrate în toţi principii nutritivi, cu un aport energetic corespunzător producţiei de lapte, care să stimuleze consumul de furaje pe parcursul primelor două luni de lactaţie şi să monitorizaţi îndeaproape tulburările metabolice care pot să apară în primele zile sau săptămâni de la fătare (acetonemia, hipocalcemia). Creşterea consumului de furaje poate fi stimulată prin sporirea palpabilităţii furajelor (îmbunătăţirea gustului), prin metode specifice de preparare.
În concluzie, există probleme reale de fertilitate la vacile cu lapte, aceste probleme se înmulţesc odată cu creşterea producţiei de lapte, mai ales dacă vacile nu sunt furajate la nivelul potenţialului lor productiv. De aceea, dacă doriţi să aveţi în ferma vaci cu producţii mari de lapte şi să vă confruntaţi cu puţine probleme de reproducţie, apelaţi la serviciile unui specialist în nutriţia animalelor.