“Căci suntem în clipa când judecata sta să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi, dacă cel neprihănit scăpa cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?” (1 Petru 4/17-18). Să primim fără pomeni sau bani Pocăinţa, care este cea mai mare Binefacere adusă de Isus. Prin ea scăpăm de povara tuturor relelor şi suferinţelor. Prin ea, Isus ne spala de toate murdăriile Gunoierului cosmic, ne dezarmează de armura mortală, primită în grădina Eden, şi ne blindează cu armele luminii, dăruite în Grădina Ghetimani (Efeseni, cap 5).

Pocăinţa ne scapă de sinele înveninat şi ne dă gratis iertarea, împăcarea şi moştenirea Vieţii veşnice. Nimeni nu poate farda păcatele. Nimeni nu poate lua valiza cu greşeli şi plăceri. “Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o afla.” (Mat.7/13-14)

Nimeni nu poate ieşi pe poarta acestei lumi, plătind aur sau bani, pentru a intra prin Uşa Isus. Spre Dincolo, nu se poate sări pe fereastră. Nu sunt pile, icoane, relaţii sau cunoştinţe salvatoare, ci prin Uşa Isus se intra cu pocăinţă, căinţă, smerenie.

Oricui I se face greaţă de propria “zestre”, prin pocăinţă – se goleşte,   şi este umplut cu Plinătatea Dumnezeirii.În aceasta sunt toate bunătăţile Cereşti pregătite pentru noi să ni le dăruiască prin naşterea din nou (Ioan cap 3). Prin pocăinţă primim Sămânţa care nu păcătuieşte şi nu putrezeşte. Pocăinţa Cristică ne ajută să scăpăm de vicleniile ascunse în plăcerile de o clipă ale păcatului şi s-o rupem cu păgânătatea. Cum ar putea un om să mai greşească, dacă Isus a murit, pentru a zdrobi răul şi pentru a-l dezbrăca de puterea păcatului!? Pocăinţa ne ajută să ieşim din babilonia acestei lumi, pentru a intra în “Corabia” Isus.Acum,la Venirea Lui,să nu rămânem pe dinafară, precum cei care au respins pocăinţa   din vremea lui Noe. Cine iese din lumea care zace în păcat şi intră în Scutul Cristic, trebuie să se descalţe de papucii peticiţi cu păcate, căci în Templul Său totul este sfânt… “Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” (Gen.28/17)

2 -Omule de pretutindeni, oricine ai fi, să întâmpinăm Venirea lui Isus, cu “botezul pocăinţei” (F.A.13/24), primit fără bani; Şi pentru cei care luaţi ca de apucat credinţă, El zice: “Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape…”Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.” (Mat.3/2-8)

“Dumnezeu a zis: “Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.” (Ex.3/5). Dacă pocăinţă dăruită gratis ne “costă” doar descălţarea de papucii înglodaţi prin nămolurile lumii, de ce n-o primim? “Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Rom. 2/4).De ce să nu ne descălţam de deprinderi şi proaste obicee, de amintiri şi răutăţi? Pocăinţa prin sângerarea lui Isus şi prin plânsul cu amar al lui Petru, ne învaţă să ne dezbrăcăm de planuri, proiecte, simţăminte lumeşti, de curvii, hoţii, cârtiri şi de celelalte haine zdrenţuite din Gal.5/19-21. “Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.” (Ap.2/5). Acum când zilele Potopului de Har ne sunt numerate, şi câtă vreme nu se retrage pocăinţa, să n-o  mai amânăm  , căci o s-o căutăm şi n-o s-o mai găsim.” I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei! “(Ap 2/21)…” Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!” (Ap 3/19) Dacă Dumnezeu s-a căit, (vezi Ieremia), cine este omul să nu se pocăiască, mai ales că este întrupat din păcat şi născut în fărădelege (Ps.51) “. Dacă Petru a “ieşit afară şi a plâns cu amar ” (Luca 22/62), cine este omul care, în loc să se smerească, se înalţă pe sine precum Lucifer? “Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” (2 Petru 3/9). Dacă Dumnezeu şi-a dat Viaţă, prin Isus pentru noi, cine suntem noi să nu-I dăm moartea, căci nimic bun nu locuieşte în noi, ca să primim pe El în care este şi pocăinţa şi Viaţa veşnică şi Totul Totului Tot! “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru că oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci că lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.” (Ioan 3/16-18) Aşa cum în vechime” a venit Ioan care boteza în pustiu, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.” (Marcu ¼), aidoma, şi acum, răsună ecoul Glasului prin pustia acestei lumi faraonice” Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona. (Mat.12/41). Să nu uităm ce stă scris în Carte:” Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţa, ca să aibă viaţă… El porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască”!Amin !