2- “Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?” (2 Cor 11/29) 

3- ” Păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedica să vă asculte!” (Isaia 59/2). 

4-” Cit mai  veneram catusele formalismelor si idolatriilor iconate;pina cind raminem robii pacatelor care duc la moarte ?

5- Cel rău are putere pentru cei slabi de înger, dar, să nu uităm că El este acela care “S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.” (Evrei 9/26) 

6- Păcatul are stăpânire asupra omului, câtă vreme ascultă de el şi îi permite stăpânirea, dar plăteşte chinuri veşnice pentru plăcerile de o clipă 

1 – În n Scrisoarea de Dragoste a Tatălui stă scris pentru orice păcătos -Spune-le: “Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui, şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi…?” (Ezec 33/11). Acum când păcatele noastre” au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile “(Ap.18/5) care pun vârf păcătuirii, să nu uităm că “Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început.

Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” (1 Ioan 3/8), să ne dea Pacea lui şi împăcarea, iertarea fără dar şi fără plată.De aceea încă ne roagă pe cei impovarati de pacate si neputinte: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11/28-30). Este adevărat că noi avem ca tata pe diavol (Ioan 8/44), dar prin naşterea din nou (Ioan cap 3), din Sămânţa lui Dumnezeu, adică din Duhul Sfânt care nu are urmă de păcat, rodim belşugul scris în Galateni cap 5/22, şi devenim copii şi moştenitorii Cerului. “Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el “(1 Ioan 5/18)…” Mai ştim că stăpânitorul lumii acesteia nu are nimic în Isus; De aceea “şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1/7) .Totul este sa ii marturisim  Lui si sa ii dam orice naravuri,deprinderi,proaste invataturi ,si alte “haine”… “Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!” (Ap 22/14). Prea mult am fost minţiţi, păcăliţi, batjocoriţi în fel şi chip, ca să mai cochetam cu Uzurpatorul Satan. Nu se merită nici o clipă să ne mai luăm după mincinos, să mai acceptăm   batjocora celui rău, mai ales că sunt destui care au învins păcatul, prin Sângele Lui Atotputernic.” Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. (Evrei12/1). Nu se merită să mai ascultăm de vicleniile şi ispitele pârâciosului nici o clipă. “Nimeni, când este ispitit, să nu zică: “Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.  Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi poftă, când a zămislit, da naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi: orice ni se da bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” (Iacov1/13-17)

2-“Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?” (2 Cor 11/29)

Adesea omul încalca legile sau regulile unei familii, ale tari, sau chiar constituţia comunitară, şi este pedepsit. Dar sunt şi oameni care iubesc, apreciază, cinstesc, şi respectă legile… Cu atât mai mult avem toate motivele să respectăm, să apreciem, să iubim şi să cinstim “Legile “Universului, Constituţia Cerului…” Cum aş putea să fac eu un râu atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39/9). Cel care a atentat la Măreţia şi Sfinţenia Universală se numeşte Uzurpator, Nimicitor, Viclean, Şmecher, Curvar, Gunoier, Pârâcios, Mincinos. El este inamicul COSMIC numărul unu, Chiriaşul nostru nepoftit, pentru care plătim un preţ atât de mare. Acest intunecator deghizat în lucifer frumos macheat, fardat, este “dulce” pe dinafară, atractiv, deosebit de inteligent, fascinant, dar este plin numai cu fiere, venin şi mizerie. “Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.” (Geneza 4/7) Acesta a pus magnetul şi pilitura de păcat în fiecare om şi ne exploatează de mii şi mii de ani. Păcatul ne momeşte, ne vrăjeşte până ne aruncă în fundul gropii; apoi se duce la Tata, ne pâraşte şi cere să fim pedepsiţi. Omul care se oglindeşte în Întruparea Nepacatuirii, Isuss, îşi cere iertare şi este iertat,” pentru că numai împotriva Ta am păcătuit” (Ps 51/4). Oricărui om trebuie să I se facă greaţă de păcat, cum ne învaţă Patriarhul IOV, pentru că nu putem răsplăti neprihănirea Lui cu păcătuirile noastre. Pentru că “păcatul este ruşinea popoarelor” (Proverbe 14/34), pentru că noi prea mult L-am supărat cu păcatele noastre (Isaia 43/24), şi pentru că Domnul nostru este străpuns de păcatele noastre,…” fiecare să se plângă mai degrabă de păcatele lui” (Plin.3/39) Chinurile, suferinţele, lipsurile, nedreptăţile, se datorează PĂCĂTUIRII şi refuzului omenesc de a coopera cu Tata.

3-” Păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedica să vă asculte!” (Isaia 59/2)

Păcatul este atât de periculos, perfid, hidos, veninos, fals, viclean, că nu se merită nici să îl asculţi şi nici să-l bagi în sama cu privirea, gândirea, atingerea. Dar pentru asta avem nevoie de sinceritatea şi pocăinţa Fiului risipitor:” Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva TA” (Ioan 15/8). Prin lecţia Omului Isus, care a venit ca să ridice păcatul lumii – ispitit în pustie, am învăţat cum poate pleca satan învins, chiar dacă se întoarce să ispitească (sustinut)şi cu alte intarituri. Este adevărat că satan pândeşte la uşa inimii şi minţii fiecăruia, să dea buzna imediat cum omul greşeşte, dar dacă îl chemi în ajutor pe Isus care i-a zdrobit capul, pleacă.De ce să acceptăm să fim robi ai păcatului, câtă vreme Isus a venit să ne elibereze de sub dictatura cea mai cruntă a păcătuirii:” Pocăiţi-vă dar… pentru ca să vi se şteargă păcatele” (F.A.3/19). Cine se goleşte de propriul sine plin cu sânge înveninat de cel rău şi  se conecteaza la transfuzia cu Singele Sau , primeşte pe acela care este TOTUL totului tot.Omul innoit prin El a sfârşit-o cu păcătuirea, şi trebuie să creadă că numai…” în El se vesteşte iertarea păcatelor “(F A 13/38). Dar pentru că “trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;” să dăm morţii tot ce moştenim, pentru a primi Învierea şi Viaţa veşnică,” întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţă pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.

4-” Cit mai  veneram catusele formalismelor si idolatriilor iconate;pina cind raminem robii pacatelor care duc la moarte ?

 Să nu mai daţi sub stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, că vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, că pe nişte unelte ale neprihănirii. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har… Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inima de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o.. Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră! Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.. Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea. Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi că rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6/7-29)

5- Cel rău are putere pentru cei slabi de înger, dar, să nu uităm că El este acela care “S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.” (Evrei 9/26)

El nu a avut nici un cusur, de aceea a putut să poarte” păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” (1 Petru 2/24) Să nu uităm că la Golgota, Isus, l-a biruit pentru întotdeauna:” A şters zapisul (dosarul cu acuzaţii la adresa noastră) cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” (Col.2/14-15). Oamenii care au urcat în Isus, au lepădat orice deprindere, învăţătură,” îmbrăcăminte” adamică. Dând afară oaspetele nepoftit, s-au umplut cu Plinătatea Dumnezeirii şi biruie orice ispită. Pentru că în Isus nu este nimic din Uzurpatorul lumii acesteia. Puterea celui rău se datorează susţinătorilor care păstrează păcatul în sine. Cu cât sunt mai mulţi susţinători, cu atât creşte puterea celui rău. Dar să nu uităm că puterea minciunii este scurtă. Adevărul este veşnic. Ura, curvia cârtirea şi toate celelalte roade satanice din Galateni cap 5/19 se apropie de clipa fatală…” Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?  Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru că, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă… A dezgropa mădularele morţii, păcătuirii, a resuscita cearta, cârtirea, hoţia, necinstirea, necurăţia şi alte urâţenii, este sub orice critică. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru că trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;” (Romani 6)

 6- Păcatul are stăpânire asupra omului, câtă vreme ascultă de el şi îi permite stăpânirea, dar plăteşte chinuri veşnice pentru plăcerile de o clipă

 Păcatul are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte el, numai dacă îi permite omul sa il stăpânească, să îl exploateze. Aşa cum femeia măritată este legată prin păcat de bărbatul ei, câtă vreme trăieşte el, tot aşa, dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei, deci şi de păcat. “Dacă deci, când îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurva;… Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte. Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.” (Romani 7/1-5) Oricât de muţi şi surzi am rămâne la Glasul Domnului, care ne iubeşte cu o iubire veşnică şi ne vrea cu gelozie pentru Sine, să nu uităm că minciuna are picioare scurte, şi minciunitorul are capul spart . Să ne pregătim ,să ascultăm, inclusiv pe Îngerul al şaptelea care va suna din trâmbita. “Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: “Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împăraţi în vecii vecilor.”  Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu fetele la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, şi au zis: “Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule atotputernice care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăteşti.” (Ap.11/15-17) Orice om care are ca steag al Biruinţei pe Domnul, aude în cer un glas tare, care zice: “Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că paraşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pară înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.  Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.” (Ap.12/10-11)