2) “Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţă de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.” (Isaia 53/3)

3 ) “Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. “(Isaia 53/10)

 4 )Adică Isus care nu a păcătuit, s-a dus cu pieptul deschis înaintea morţii şi noi care dăm în gropi de păcătuiri, ne văicărim şi n e plângem şi fugim de dureri?

5 ) ” Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare şi suferă pe nedrept” (1 Petru 2/19)

6)  “Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh” (1 Petru 3/18)

 7 )Cine nu, nu are decât să plingă aiurea ca Esau pentru o mincare de linte,să se jălească, vaiete ,ofteze in van şi să se roage să -l ocolească  de suferinţa efemeră,prin care pierde  mingiierea vesnică…!!!

1) Când un om suferă, să caute cauza “examenului ” în sinele şerpesc… El trebuie să mulţumească lui Tata pentru că a îngăduit doar atâta durere, căci, dacă ar fi după satan, ar vrea să ne jupoaie de vii şi să ne săreze… Pentru ca omul să fugă de suferinţă, trebuie să îi fie greaţă de păcat şi să fugă de păcătuire. Pentru că este plină lumea de “creştini” cu, şi fără diplomă, care fug de durere şi se roagă să fie ocoliţi de suferinţă, eu le reamintesc:

” şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” (F.A.9/16)… “în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi” (2 Tes 1 / 4). Dacă Tata ne suportă joaca de a pocăinţă şi păcătuirea de mii de ani, noi de ce nu suportăm cu plăcere durerile! Dacă ne credem ai Săi intru moştenire, de ce să nu “suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.” (Romani 8/17). Suferinţa este una dintre binecuvântările de căpătâi dăruite de Isus pentru proslăvirea Cerului şi pentru desăvârşirea pământenilor. Omule de pretutindeni, oricine ai fi, ” Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.” (Ap.2/5).. Să luăm ca pildă de suferinţă şi de răbdare nu numai pe proroci, pe Isus, ori pe Ştefan, ci, chiar pe martirii fiecărui popor! “Căci, şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucura împreună cu el. Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.” (1 Cor 12/26)Măcar suferinţa să nu o luăm ca de apucat şi să nu fugim de ea. Dacă Iov care întrecea pe orice om în credinţă, avea parte de nopţi de suferinţă şi se hrănea cu durere; dacă pentru David, stă scris că “partea mea sunt nopţi de suferinţă, de ce ne este frică de suferinţă şi nu ne este greaţă de păcătuirea care rodeşte suferinţă?” Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” (Ap.2/10)Dacă “sfântul” Pavel se bucura în suferinţele lui pentru pocăirea semenilor şi se ruga Domnului să-l cunoască pe Isus şi s a aibă parte de părtăşia suferinţelor Lui, noi de ce ne temem pentru ce vom suferi? De ceea ce ne este teamă vom avea parte din belşug, pentru că ne jucăm de-a pocăinţă.” Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului.” (Ap.3/10)

2) “Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţă de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.” (Isaia 53/3) 

Totuşi, suferinţa este onoarea de căpătâi pe care o poate primi orice păcătos, dacă vrea, pentru a cinsti cu bucurie Creatorul. Aşa cum Moise a vrut de plăcere să sufere împreună cu poporul lui, tot aşa şi noi să n e rugăm să suferim cu bucurie urgiile, drept răsplata pe care ne o da Nimicitorul de care ascultăm. Să credem căci toată suflarea Cerului care duce greul suferinţei noastre este de partea noastră… Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi că o oaie muta înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.

 3 ) “Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. “(Isaia 53/10)

  Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţă Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.  De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.” (Isaia 53/3-12)Suferinţa primită cu plăcere este armă letală împotriva lui Satan. Aşa cum durerea lui Isus i-a zdrobit capul la Golgota, tot aşa, se va petrece curând. Prin Puterea Sângelui Sau, sub călcâiele suferinzilor care vor rezista până la capăt cu bucurie, cum suntem învăţaţi în Apocalipsă, va fi zdrobită complet şi coada şi orice sămânţă sau urmă a diavolului. Văicărelile şi fuga de suferinţă nu vin de la Creator.

  4 )Adică Isus care nu a păcătuit s-a dus cu pieptul deschis înaintea morţii şi noi care dăm în gropi de păcătuiri, ne văicărim şi n e plângem şi fugim de dureri?

 Adică noi înflăcăram plăcerile de o clipă ale păcatului, mâncăm pe săturate din bârfa, clevetire, hoţie, minciună, preacurvie, judecări şi a alte pâini din Galateni, cap 5/19-21, şi apoi ne plângem lui Isus ca să n e scape, să n e vindece? Facem din Isus o cârpă, facem ce vrem cu El, facem smotru cu El, îl dăm pe El după gusturile noastrennu ne dam noi dupa El, şi tot pe El îl învinuim? “Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ, sau că făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia.” (1 Petru 4/15)Furăm, cârtim instigam pe unii împotriva altora de peste 20 de ani; clădim planuri şi legi pe crime şi nedreptăţi; Refuzăm să dăm în vileag hoţiile şi ilegalităţile care se văd din Cer, dar n u vrem să ne pocăim şi vrem pace, armonie, prosperitate? La pocăinţă şi la mărturie cu noi, care închidem urechile la strigătul sângelui îngropat pe nedrept în pământ .La pocăinţă, incepint cu Patriarhul Daniel cu toţi preoţii şi PĂSTORII,cu politicienii,paronii si toate capeteniile  acestei turmi creata de Tata, răscumpărata cu plata Sângelui nevinovat, dar batjocorita de patroni şi politicieni, de păstori şi preoţi. “Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.  Căci suntem în clipa când judecata sta să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?  Şi, dacă cel neprihănit scăpa cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?  Aşa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor şi să facă ce este bine.” (1 Petru 4/15-19)Suferinţa este ca şi flacăra pentru aurul din cuptor. Prin ea se înflăcărează pocăinţă, credinţă, iertarea şi eliberează, purifica pe orice om. Suferinţa este o mâncare bună, rarisima. Spre Cananul Ceresc ajung acei care suferă pe nedrept din cauza propovăduirii Cuvântului şi cei care sunt răsplătiţi cu rău, pentru binele făcut.

  5 ) ” Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare şi suferă pe nedrept” (1 Petru 2/19) 

  În adevăr, ce fala este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar, dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.  Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.” (1 Petru 2/19-21)Peste oamenii care suferă în slujba Domnului, se opreşte se odihneşte Dudul Sfânt care de mii de ani planează şi cauta un om peste creştetul suferind cu PLĂCERE, peste care să se odihnească măcar o clipă. “Chiar dacă aveţi de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! “N-aveţi nicio teamă de ei şi nu vă tulburaţi!  Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos că Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui va cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă,  Având un cuget curat; pentru că cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău.  Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul!” (1 Petru 3/14-17)

 6)  “Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh” (1 Petru 3/18)

Si eu,  vreau ca împreună cu fiecare om din toată lumea să îl rugăm pe Tata să ne curete ca pe aurul scump ,sa ne “mingiie” cu JARUL purificării, să se atingă cu flacăra durerilor, chinurilor binemeritate, care produc arderi şi înflăcărări interioare de nedescris. Nu mă vait, dar nu pot să nu mă mir: “Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: “Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” Am auzit glasul Domnului, întrebând: “Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă!”” (Isaia 6/5-8)Cine este pentru Domnul, să  spuna :IATA-MA .Sa treacă de partea Sa.

 7 )Cine nu, nu are decât să plinga aiurea ca Esau pentru o mincare de linte,sa se jălească, vaiete ,ofteze in van şi să se roage să -l ocolească  de suferinţa efemeră,prin care pierde  mingiierea vesnică…!!!

 “ Cine este nedrept sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant sa se sfinteasca si mai departe!  “Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.  Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma, Inceputul si Sfarsitul.”  Ferice de cei ce isi spala hainele, ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate!  Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna!  “Eu, Isus, am trimis pe ingerul Meu sa va adevereasca aceste lucruri pentru biserici. Eu sunt Radacina si Samanta lui David, Luceafarul stralucitor de dimineata.”  Si Duhul si Mireasa zic: “Vino!”, si cine aude sa zica: “Vino!”, si celui ce ii este sete sa vina; cine vrea sa ia apa vietii fara plata!”(Ap.22/11-17)