“Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult…” (Gen.22/16-17) Pentru că noi avem ca tată pe diavol, cum scrie în Ioan 8/44, jertfirea de sine este de căpătâi. Jertfa este o treaptă nelipsită din Scara Cerului. El a venit ca să fie pentru fiecare om Scară, dar şi Uşa de intrare în Împărăţia Dumnezeiască.

Aşa cum lui Iacov, îngerii îi urcau pe treptele Cerului rugăciunea, cererea, gândurile, simţămintele – şi îi aduceau de la Dumnezeu răspunsuri, fiecăruia dintre noi   ne este dăruit Isus, plin de Har şi de Adevăr,să ne inălţăm… “Şi a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe scara aceea. Şi Domnul stătea deasupra ei şi zicea: “Eu sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău, Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac.” Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.” (Gen.28/12-13). Pentru a ne urca pe treptele Scării, noi trebuie să ne golim de stricăciunea şi goliciunea celui rău şi să ne umplem cu Plinătatea Dumnezeirii, cu “Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.” (Col 2/3). Noi, dacă am crezut în cel rău şi ne innecăm în adâncimile satanei, de ce nu am crede si nu am primi Credinţa Întrupată în Isuss, pentru a ne umple cu Salvatorul Vieţii veşnice?. Căci această încredere ,credinţa în El ne scoate din adâncuri şi ne urcă pe “SCARA”în Carul protector de Biruinţă. Oricine isi pune increderea in El,se apleacă asupra –i, ascultă strigatul si-l scoate din groapa pieirii,din fundul mocirlei (Ps 40/1-3).Să ne dezbrăcăm de faptele “bune “care sunt ca nişte cârpe mânjite (Isaia 64/6) si sa ne imbracam ,nu cu frunze,ci cu Hristos; Să ne dezbrăcăm de armele poftei, curviei, cârtirii certurilor, hoţiilor şi a celorlalte urâţenii din Galateni, cap 5/19-21. Fiecare să luăm crucea, blindat cu armura din din Efeseni 5/11-19) “Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţă, şi rugăciune pentru toţi sfinţii şi pentru mine, ca…”

2-Să învăţăm din falimentul capitaliştilor ,căci lucrează fără Dumnezeu, dar să le   intindem o mină  de ajutor  şi  CELORLALTI, care luptă contra LUI  ,pentru ca,prin naşterea din nou ,(Ioan,cap 3) din săminţa Dumnezeiască,fără de cusur, să nu mai fim  sclavii păcatului !

Să urmăm modelul Său de acţiune şi să răspundem ca şi El –tuturor provocărilor, loviturilor, împotrivitorilor, vrăjmaşilor Săi. Aşa cum prin Botezul lui Isuss “cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: “Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”” (Matei 3/16-17), tot aşa se întâmplă cu fiecare om care se botează în moartea lui Isus “Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru că, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.” (Rom.6/3-4). Omul care inneacă – îngroapă firea veche în moartea lui Isuss scapă pentru totdeauna  de trupul păcatului – dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;” Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţă pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, că vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, că pe nişte unelte ale neprihănirii. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” (Rom.6/3-14). Pentru fiecare dintre noi încă mai este uşa deschisă în Cer,unde suntem asteptati  (Ioan 1/51; Ap 4/1) şi tot Cerul se uneşte cu orice om care vrea să se întoarcă Acasă şi să facă Binele. Fiecare să învăţăm de la Omul Isuss, înfometat în pustie, că numai dacă ne împotrivim  celui viclean prin Cuvântul Domnului, satan ne lasă, pleacă de la noi învins!” “Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. “Căci este scris: “Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.” (Mat.4/10-11). Chiar dacă se duce şi îşi ia ca întărituri nişte experţi în păcătuire, nu –l poate invinge pe omul care îl chema pe Biruitorul Isuss. Pentru că oricine urcă în “Corabia “Isus, este o făptură nouă, unde nu se găseşte  nimic din Uzurpatorul lumii acesteea. “Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna in carul Lui de biruinţă, în Hristos şi care răspândeşte prin noi, în orice loc, mireasma cunoştinţei Lui. În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării: pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţa spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri? Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inima curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.” (2Cor 2/14-17)