1-CÂTEVA PRECIZĂRI CU PRIVIRE LA PRODUCEREA RĂSADURILOR DE LEGUME PENTRU SOLARII-dr. Victor Lăcătuş, Director Ştiiţific, ICDLF Vidra

Legumicultorii care au semănat tomatele mai devreme, unii chiar la sfârşitul lui decembrie începutul lui ianuarie, şi care au început, sau se pregătesc să înceapă repicatul, vor trebui să fie extrem de atenţi cu regimul termic. Acesta va trebui să fie mai redus cu câteva grade pentru a nu favoriza oncreştere vegetativă şi mai ales pentru a limita alungirea plantelor.

2-La inceputul sezonului ar trebui aplicate ingrasamintele cu azot pentru cereale.Ar trebui evitata aplicarea ingrasamintelor pe campuri cu zapada.
Prin aplicarea ingrasamintelor in aceste conditii se poate pierde o mare parte din azotul aplicat.La desprimavarare, la inceputul cresterii plantelor, ingrasamintele pot fi aplicate pe inghetul de dimineata.In urma cercetarilor efectuate, productia nu este influentata de momentul aplicarii, care poate fi inaintea inceperii cresterii plantelor sau la 1-2 saptamani dupa ce plantele au inceput sa se dezvolte.Este recomandat ca ingrasamintele sa se aplice cat mai curand la inceputul plecarii in vegetatie a culturii.In primavara, doza de azot se corecteaza in functie de:- starea culturii- gradul de aprovizionare cu apa

– aprovizionarea cu fosfor
Perioadele recomandate de aplicare a azotului la cereale si rapita:

Cantitatile de ingrasaminte cu azot necesare pentru o productie ridicata:

Exemple de aplicare ingrasaminte la cereale in primavara:

Primavara – prima aplicare – 150 kg uree – 69 kg s.a./ha

Primavara – a doua aplicare – 150 kg N34 – 51 kg s.a./ha

TOTAL N: 69 + 51 = 120 kg s.a ha

Primavara – prima aplicare – 200 kg N34 – 68 kg s.a./ha

Primavara – a doua aplicare – 150 kg N34 – 51 kg s.a./ha

TOTAL N: 69 + 51 = 119 kg s.a ha

De stiut:

– Consumul maxim de elemente nutritive al plantelor de grau are loc intr-o perioada scurta de timp de la alungirea paiului si pana la coacere. In acest interval sunt absorbite peste 80% din azot si fosfor si peste 85% din potasiu. In acest interval, graul trebuie sa aiba la dispozitie cantitatile necesare de elemente nutritive.

– Este nevoie de o aplicare timpurie in cazul campurilor slab dezvoltate in toamna pentru a forma frati in primavara (nu toti fratii formati in primavara sunt fertili).

– In campurile in care culturile sunt mari si bine dezvoltate, cu multi frati, aplicarea timpurie a ingrasamintelor creste posibilitatea frangerii plantelor. In astfel de campuri este recomandata intarzierea aplicarii ingrasamintelor.

– Nu exista diferente esentiale intre tipurile de ingrasaminte. Este important ca a doua administrare sa se efectueze pe o vreme rece si umeda pentru a reduce evaporarea amoniacului (pierderea azotului).

Tipul ingrasamintelor

Daca solul necesita fosfor, potasiu sau sulf, acestea ar trebui furnizate la prima fertilizare cat mai devreme.

Azotul este principalul element nutritiv, el influenteaza dezvoltarea vegetativa a plantelor, formarea de plante viguroase, bine infratite, cu frunze de culoare verde inchis, ajuta la formarea componentelor de productie si calitatii recoltei.

– Insuficienta azotului conduce la plante slab dezvoltate, de culoare verde-galbui, care dau productii reduse.

– Excesul de azot determina dezvoltarea vegetativa prea puternica, infratirea este mare, cultura are consum mare de apa si elemente nutritive, se amplifica atacul de boli si creste pericolul de sistavire.

Azotatul de amoniu

Ingrasamantul contine 33–34% azot, excelenta sursa de azot pentru plante.

Este unul dintre cele mai folosite ingrasaminte cu azot.

Se prezinta sub forma de granule de culoare galbuie si este foarte solubil in apa.

Este un ingrasamant cu efect acidifiant.

Se poate aplica pe toate solurile si la toate culturile, atat la fertilizarea de baza, cat si la cea suplimentara, in cursul vegetatiei.

Se asimileaza treptat si in conditii bune.

Este exploziv, atentie la transport.

Ureea

Contine 46% azot si este foarte solubila in apa.

Are continut ridicat de azot, fapt ce reduce cheltuielile de transport, depozitare si aplicare.

Se prezinta  sub forma de granule rotunde, perlate, de culoare alba.

Daca folositi uree, fiti atenti la evaporarea amoniacului.

Ureea se aplica atat prin imprastiere la sol, cat si pe vegetatie, dar nu se aplica localizat sau concomitant cu semanatul  deoarece amoniacul care rezulta prin hidroliza are efecte vatamatoare asupra germenilor sau tinerelor plantute.

In general, se recomanda incorporarea ingrasamantului, pierderile scazand cu adancimea de incorporare.

Nitrocalcarul

Se produce din azotat de amoniu si carbonat de calciu si contine in general 18-20% azot si 6-10% calciu. Concentratia de azot poate insa varia de la 15 la 28% azot si chiar mai mult, in ultima vreme existand tendinta sa se produca nitrocalcar cu un continut cat mai mare de azot.

Contine calciu si nu are efect acidifiant, fapt ce-l recomanda in mod special pe solurile acide.

Ingrasamantul este granulat, higroscopic, dar mai putin ca azotatul de amoniu.

Se poate aplica atat prin imprastiere, la pregatirea patului germinativ, cat si localizat odata cu semanatul.

Sulfatul de amoniu

Contine 21% azot si 24% sulf.

Dintre ingrasamintele cu azot, sulfatul de amoniu are cel mai puternic efect acidifiant.

Este contraindicat pe solurile acide, fiind recomandat numai pe solurile alcaline.

Datorita continutului ridicat de sulf, este un  bun  ingrasamant pentru solurile deficitare in acest element.

Pentru evitarea pierderilor de azot prin volatilizare, ingrasamantul trebuie incorporat in sol.

Se poate aplica in toamna, inainte de efectuarea araturii sau primavara devreme.

 3.Bolile si daunatorii culturii de rapita

Dintre daunatori cei mai frecventi si periculosi sunt:

Viespea rapitei (Athalia Rosae), ataca funzele rapitei in stadiul de larva. Larvele seamana oarecum cu omizile, au intre 1,5 si 18 mm lungime, au corpul cerat si o culoare cenusiu-verzuie pe lateral si neagra pe partea dorsala.

Funzele atacate de aceasta larva prezinta perforatii de forma ovala. Pagubele sunt direct-proportionale cu violenta atacului, in cazuri extreme plantele pot fi distruse in totalitate.

Combaterea acestui daunator se face prin metode chimice, apelandu-se la insecticidele din comert: Fastac 10, Decis 2,5 EC, Mospilan, Pyrinex etc.  Daca totusi, suntei partizanul agriculturii bio, atunci trebuie sa retineti faptul ca principalul pradator al viespei de rapita este carabidul Petrosthicul Vulgaris.

Gandacul lucios la rapitei (Melighetes Aetus), este o insecta de aprox. 2 mm, de culoare verzuie sau albastruie metalizat care se hrnesc cu florile rapitei, atat in stadiul de larva cat si in cel de adult.

Se combate cu pesticide din comert si se previne prin distrugerea prin incendiere a resturilor vegetale de dupa recoltare, pentru a distruge astfel ouale si larvele acestui daunator.

In fine, ultimul daunator important este gandacul rosu al rapitei, pe numele sau stiintific, Entomoscelis Adonidis. Este un gandac rosu-caramiziu, lung de aprox. 1 cm si se hraneste cu frunzele si tulpinile fragede, atat in stadiul de larva cat si ca adult.

Se combate cu insecticide puternice, prin igienizarea resturilor vegetale si tehnica asolamentului.

In afara de acesti daunatori principali, ocazional, rapita mai poate fi atacata si de paduchele cenusiu (Brevicoryne brassicae) si purecele plantelor ( Phyllotreta) iar metodele de combatere sunt aceleasi ca si cele folosite pentru insectele prezentate mai sus, in general insecticidele avand acelasi efect letal pentru a paleta larga de daunatori.

Dintre bolile rapitei, cele mai intalnite sunt:

Fomoza, numita si putregaiul negru

Este provocat de ciuperca Leptospheria Maculans si se manifesta prin aparitia unor puncte negre la nivelul tulpunilor si al frunzelor, aceste evolueaza mai apoi in ulceratii si in final in necroze.

Fomoza este una dintre cele mai intalnite afectiuni ale culturilor de rapita si in acelasi timp una dintre cele mai periculoase, putand produce pagube de pana la 40% din suprafata cultivata.

Ciuperca este favorizata de toamnele lungi si ploioase, precum si de solul lutos si rezista mai multi ani ascunsa in resturile vegetale. Din aceasta ultima cauza, este important ca orgorul sa fie curatat prin ardere de resturile vegetale, la sfarsitul perioadei de recoltare.

Ca metoda de combatere se recomanda fungicidarea de toamna, atunci cand se observa aparitia bolii si prevenirea ei prin cultivarea de soiuri rezistente.

Putregaiul alb (Sclerotinia Sclerotiorum)

Atacul se observa la baza tulpinii, unde apare o formatiune decolorata, moale si umeda, cu textura de vata. Planta atacata se ofileste treptat si in final se usuca.

Ciuperca este favorizata de densitatea mare a semintelor cultivate si de primaverile ploioase.

Pentru combatere se recomanda folosirea de fungicide in perioada de primavara si cultivarea unor soiuri rezistente. Daca intr-un an a avut loc un atac de putregai alb, atunci pe acelasi lot se vor cultiva in utmatorii 7 ani cereale, inainte de a se reveni cu o cultura de rapita.

Alternarioza

Este cauzata de doua variatii ale ciupercii Alternaria. Boala este usor de recunoscut prin petele brun-galbui care apar la nivelul frunzelor, care evolueaza apoi in ruginiu, concomitent cu uscarea portiunii afectate care devine astfel sfaramicioasa.

Alternarioza mai este denumita si patarea neagra.

Ciuperca este favorizata de verile ploioase si calde si este cu atat mai pagubitoare cu cat boala se declansaza mai aproape de perioada de recoltare.

Combaterea se face exclusiv prin tratamentele cu fungicide, unul sau doua tratamente, in functie de virulenta atacului.

Fainarea rapitei

Apare in special toamna si primavarea, cand sunt temperaturi peste medie si precipitatii putine. boala se manifesta prin aparitia, la nivelul frunzelor atacate, unor portiuni albicioase, cu “puf” care apoi devin prafuite in momentul in care ciuperca (Erysiphe Communis) ajunge la maturitate.

Combaterea se face exclusiv prin tratarea cu fungicide. Nu exista soiuri imune la fainare.

 4.Graul – boli si daunatori

Pentru ca a putea combate un inamic, mai intai trebuie sa il cunosti, iata in randurile de mai jos care sunt principalii inamici ai graului, precum si modurile in care ii putem contracara, atat prin mijloace chimice cat si prin metode bio.

Mozaicul graului (patat si striat)

Apare in primele stadii de viata ale plantei, la aprox. 14 zile de la rasarire si este provocat de un virus ce se transmite prin intermediul insectelor minuscule (acarieni) care poarta virusul de la o planta bolnava la una sanatoasa.

Simptomele vizibile apar pe frunze sub forma unor pete lungi, sub forma de fasii, discontinue, de culoare verde-deschis, in cazul mozaicului striat (sau pete circulare de culoare verde inchis, in cazul mozaicului patat), care evolueaza spre galbui si in final maro.

Daca toamna este rece, simptomele pot fi mascate de reducerea metabolismului graului, doar pentru a reporni in forta in primavara, odata cu pornirea culturilor de grau.

Plantele afectate raman pitice si in majoritatea cazurilor nu produc seminte.

Ca metoda de preventie se recomanda folosirea unor soiuri de grau rezistente si intarzierea pe cat posibil a perioadei de plantare (s-a constatat ca acele culturi plantate mai tarziu sunt mai putin expuse la infectarea cu mozaicul graului decat cele timpurii).

De asemeni ierbicidarea si folosirea pesticidelor menite sa distruga plantele si insectele care pot purta acest virus sunt metode eficiente de a tine mozaicul la distanta.

Piticirea graului

Ca si simptome se aseamana foarte mult cu mozaicul. Planta afectata dezvolta pe frunze formatiuni de culoare verde inchis care in timp ingalbenesc, pentru ca ulterior sa capete o culoare bruna.

Daca boala apare in primele stadii de viata, planta ramane “pitica” si nu inspica (adica nu face spic), daca boala apare mai tarziu, planta ajunge sa faca spic dar boabele spicului vor fi subdezoltate (si in majoritatea cazurilor sterile).

Din pacate nu prea exista leac pentru aceasta boala, singura solutie fiind prevenirea ei prin folosirea de soiuri rezistente si prin practicarea unui asolament inteligent.

Fuzarioza tulpinei si arsura spicului (cauzata de ciuperca Fusarium Roseum)

Este, daca nu cea mai raspandita, una dintre cele mai raspandite boli ale cerealelor. Simptomele difera in functie de perioada de vegetatie in care apare atacul. Daca semintele sunt contaminate, acestea nu mai rasar si apar goluri in lan, daca plantele sunt contaminate intr-un stadiu mai tarziu al dezvoltarii lor, se observa o innegrire la nivelul primului nod al tulpinei, planta se dezvolta intarziat si deficitar, rezultand spice mici si sterile.

Insa daca atacul apare in mai-iunie, perioada de inspicare, atunci avem de a face cu cea mai grava forma a bolii, spicele afectate devin mai mici, se albesc, iar boabele capata o tenta roz si se zbarcesc. Boabele infestate cu aceasta boala capata proprietati narcotice, fiind periculoase pentru consumul uman si animal.

Combaterea se bazeaza exclusiv pe preventie: asolament, araturi adanci, cultivarea de soiuri rezistente.

Fainarea frunzelor

Este o boala provocata de ciuperca Blumeria Graminis si care afecteaza si alte cereale. La grau se manifesta prin aparitia unui puf albicios in zonele afectate (pe frunze de regula), care ulterior, spre sfarsitul perioadei de vegetatie, necrozeaza.

Boala apare primavara.

Cea mai buna strategie in lupta impotriva acestei boli este preventia, prin folosirea de soiuri rezistente. Daca totusi boala a aparut, atunci se recomanda tratamentul chimic cu produse gen Orius 25 EW, Tilt 250 EC sau Bravo 500 SC. Ca metode de preventie se recomanda rotatia culturilor si igenizarea prin incendiere a miristilor.

Malura

Boala evolueaza fara simptome vizibile pana in perioada de inspicare, cand, spicepe afectate, capata o culoare galben-verzuie si un aspect zbarlit cand se apropie de perioada de recoltare. Continutul boabelor este distrus complet, din aceasta cauza boabele sunt diforme si au o culoase cenusie nefireasca.

Agentul patogen este reprezentat de micro-organisme din genul Tilletia.

Combaterea se realizeaza prin tratarea semintelor cu produse anti-malurice, de genul Criptodin iar preventia consta in tehnici de asolament, dezinfectarea combinelor si utilajelor agricole folosite si evitarea utilizarii in exces a ingrasemintelor pe baza de fosfor.

Taciunele zburator

Plantele afectate sunt mai mici decat ar fi normal iar spicul este infelit intr-un fel de membrana argintie. Pe masura ce boala evolueaza spicul este distrus treptate si transformat intr-o funingine  de culoase inchisa (de unde si denumirea populara de taciune). In faza final membrana din jurul spicului se sparge, sporii sunt luati de vant iar din fostul spic mai ramane doar axul.

Odata declansata boala, planta afectata nu mai poate fi recuperata, singura modalitate de lupta impotriva taciunelui ramane astfel preventia prin tratarea semintei cu produse specifice (Prelude SP; Caroben 75 PST sau Vitavax 200 FF).

Rugina graului

Are doua forme, galbena (provocata de Puccinia Striiformis) si bruna (provocata de ciuperca Puccinia Recondita Rob), ultima fiind si cea mai raspandita forma a bolii. Deosebirea esentiala intre ele este data de culoarea pe care o capata pustulele care apar pe planta infectata, galbena, respectiv bruna.

Atacul este cu atat mai periculos cu cat planta este mai tanara pentru ca in aceste stadii planta afectata nu mai ajunge la maturitate.

Boala poate fi combatuta prin folosirea de fungicide, prin distrugerea resturilor de vegetatie dupa seceris (traditionalele incendieri controlate ale miristilor) si prin folosirea preventiva a ingrasemintelor pe baza de fosfor, potasiu si azot, insa cea mai eficienta metoda este cultivarea de soiuri rezistente la acest agent patogen.

Dintre daunatori, cei mai virulenti sunt plosnita graului, tripsul graului si viermele rosu al paiului. Nu vom intra in detalii asupra lor deoarece toti fac in esenta acelasi lucru (se hranesc pe seama graului provocand pagube) si toti pot fi combatuti cu insecticide din comert, cele mai eficient fiind Fastac, Mavrik 2 F si Proteus OD 110.

http://www.anunturi-agricultura.ro/blog/cereale/bolile-si-daunatorii-culturilor-de-rapita/